#VOCILEMOLDOVEI: Centralismul e pe banii celorlalți

de Mihai Chiper

După ani de zile, veni și momentul în care, forțat de împrejurări, Bucureștiul se uită cu coada ochiului în oglindă. Pe Hotnews.ro se pune, în sfârșit, o întrebare normală: Cum ar fi viața în București dacă nu ar exista atâtea subvenții (mari) pentru serviciile publice?” (11 februarie 2021).

Mai concret spus: cum ar fi dacă bucureștenii n-ar trăi pe banii țării? Pentru că schema de care beneficiază cei mai bine plătiți și emancipați locuitori ai țării e următoarea: miliarde din bugetul ministerului Transportului (ne spune ministrul Cătălin Drulă) s-au dus în ultimii ani pe subvenția biletului de călătorie cu metroul; alte miliarde de la bugetul statului o iau pe căi ocolite pentru a furniza bucureștenilor cea mai ieftină încălzire și apă caldă din țară. Așadar, locuitorii cu cele mai mari venituri din țară beneficiază de cele mai mari subvenții la servicii, dar nu de la primăria localității, ci de la bugetul întregii Românii.

Care-i problema? De unde anomalia?

Sorin Ioniță – un specialist în administrație/finanțe/economie – ne dă un diagnostic neconvingător: totul e doar populism. Decât.

Suntem siliți să-l contrazicem: dacă vorbim de banii administrației locale bucureștene, anomalia poate fi numită (doar) populism. Adică să aloci bani de la bugetul general al Bucureștiului pentru anumite subvenții pentru categorii sociale din oraș. La fel, să iei bani de la bugetul central ca să plătești servicii pentru anumite categorii sociale și profesionale din toată țara se numește populism. Dar să confuzi pușculița Bucureștiului cu pușculița României, să iei bani din toată țara și să acoperi sistematic cu ei investițiile și cheltuielile numai dintr-un singur oraș – capitala – se numește centralism.

Când iei banii de pe impozitul pe pământ al unui țăran din Vaslui – care se încălzește cu ciocălăi (a se vedea DEX) și merge cu căruța – ca să-i redistribui pentru încălzirea și plimbarea cu metroul ale unui bucureștean cu venituri înzecite, ei bine, asta se numește centralism.

Când e vorba ca un bucureștean să-ți dea voturi pentru primăria Capitalei și iei banii strânși din taxe din țara, prin acționarea pârghiilor de la bugetul central, ca să se plimbe bucureștenii aproape gratis, să se încălzeazcă și să facă duș pe mai nimic, atunci se numește centralism. Înainte de populism, prostie, aroganță și orice.

Deci, domnule Sorin Ioniță, haide, nu e greu de recunoscut: impulsul primordial o fi populismul, dar mecanismul administrativ se numește centralism.

Să dai vina numai pe populism – o boală de care suferă în grade diferite cam orice politician român și orice administrație din România, deci un păcat comun al tuturor – și să nu vezi că, de fapt, ceea ce se întâmplă în București e o problemă specifică a statului și a administrației centrale, e o modalitate de a ascunde problema sub preș și de a nu lua taurul de coarne.

„Cum ar fi viața în București dacă nu ar exista atâtea subvenții (mari) pentru serviciile publice?”

NU! Întrebarea corectă este: cum ar fi viața în România dacă Bucureștiul nu s-ar comporta ca o uriașă căpușă?

 

sursa foto: facebook.com/metrorexoficial.ro

Leave a Reply

Your email address will not be published.