Despre autostrăzile de la est de Carpați, mai ales despre cea care ar trebui să străpungă Carpații Orientali (A8), s-a vorbit și s-a scris nespus în ultimii 14 ani. Problema rămâne cu realizările pe teren.
Aflat la putere anterior prin prietenul temporar Orban, iar în acest moment prin prietenul de ocazie Cîțu, președintele CJ Suceava a spus că se leagă cu lanțurile și pentru A8, și pentru A7.
Campaniile interne ale partidelor sunt ocazii pentru public de a mai afla ce se întâmplă în interior. Mulți activiști par cuprinși de beția de cuvinte, scot la suprafață chestiuni pe care puțini le știau, ceva mai mulți le intuiau. Răzbat detalii din bucătăria în care se fac strategiile de campanie. Și despre oameni, mai ales despre ei. Oameni care erau lăudați până ieri, acum sunt prezentați ca niște bieți cărători de geantă, puși pe funcții fără să merite, aflați în relații cu dubioși cu identitate clară.
Domnului Orban ar trebui să-i spună cineva adevărul gol-goluț. Și anume: clasei politice românești, implicit domniei sale, i-a lipsit voința de a face autostrăzi în Moldova, de a dezvolta regiunea, i-a lipsit interesul față de binele public. În schimb, urmărirea interesului personal și de grup politic, cinismul și logoreea mincinoasă i-au însoțit mereu pe mai toți politicienii vechi sau noi.
În cultura politică din România anilor 1990 s-a încercat o distincție între spațiul politic și cel nonpolitic. Abia scăpată din chingile partidului unic, în mod explicit din strânsoarea comunismului, societatea românească căuta soluții la problemele locale sau naționale, încerca să copieze ce se întâmpla în alte părți ori să inoveze.
Ministerul Sănătății a dat publicității în ziua de 14 mai 2021 o hartă a investițiilor din fonduri europene în spitalele din România, în intervalul mai 2020-mai 2021. Este vorba de 2,7 miliarde de lei alocați – în 169 de proiecte – pentru dotarea spitalelor în condițiile pandemiei de Covid 19. Am remarcat și eu, cum au observat și alții, că investițiile în spitalele din regiunea de Nord-Est, care grupează șase din cele opt județe ale Moldovei (adică Bacău, Botoșani, Iași, Neamț, Suceava, Vaslui), sunt cele mai mici. Doar 134,5 milioane de lei, în 13 proiecte. Și este vorba de cea mai populată „regiune de dezvoltare” din țară.
Mai mulți dintre cei prezenți din partea asociațiilor civice i-au reamintit premierului un truism – pe care nu știu dacă îl conștientizează – , și anume că dezvoltarea Moldovei se vede într-un fel în regiune și altfel la centru. Tocmai de aceea vrem să se știe perspectiva regională moldovenească. Spre exemplu, construirea A8 este importantă tocmai pentru că poate favoriza, poate fi un stimul extraordinar pentru dezvoltare, pentru că ar asigura legătura spre Europa centrală și de vest. Dacă stai într-un birou din sud, în speță în București, undeva în Piața Victoriei, și te uiți spre vest, nu prea poți înțelege perspectiva celor aflați mai la nord și mai la est.
Oameni din opt județe ale țării au făcut la Cristeşti un gest inedit: au (re)creat o identitate regională nu pe solidarități de sânge, limbă ori istorie, ci pe bază de interese: economice, politice, vitale aș zice – dacă mă gândesc la hemoragia demografică cauzată de migrație.
Încă ceva: pe măsură ce timpul a trecut și am vorbit și am scandat, am înțeles că eram acolo, veniți din toate teritoriile noastre, pentru a reclama simbolic o unitate regională LA NOI ACASĂ, în cel mai prăpădit șanț din Moldova, în non-locul Cristești și nu la București, în Piața Victoriei ori pe lângă nu știu care gard bine păzit din capitală.
Trâmbiţează cei de la Bucureşti un soi de strategie incredibil de incorectă! Ei, politicienii şi strategii încrâncenaţi şi captivi #centralismului, consideră că ar fi normal ca în realizarea unei autostrăzi sau a unei reţele de autostrăzi să se urmeze musai continuitatea reţelei deja existente. E ineficientă această focalizare doar pe un singur model de evoluţie a structurilor teritoriale. Dacă privim din perspectiva trans-scalară, la nivel continental sistemul autorutier e (aproape) complet dezvoltat doar la vest de România şi doar judeţele Arad şi Timiş sunt legate la acesta.
Cum ar fi dacă bucureștenii n-ar trăi pe banii țării ? Pentru că schema de care beneficiază cei mai bine plătiți și emancipați locuitori ai țării e următoarea: miliarde din bugetul ministerului Transportului s-au dus în ultimii ani pe subvenția biletului de călătorie cu metroul; alte miliarde de la bugetul statului o iau pe căi ocolite pentru a furniza bucureștenilor cea mai ieftină încălzire și apă caldă din țară. Așadar, locuitorii cu cele mai mari venituri din țară beneficiază de cele mai mari subvenții la servicii, dar nu de la primăria localității, ci de la bugetul întregii Românii.
O atmosferă de panică, decepție și furie domnește după alegeri în rândul societății active. Nu a fost scos PSD-ul din parlament? Mai mult a câștigat din nou alegerile, ca de fiecare dată. De fapt situația nu este chiar proastă. Ba chiar aș avea două vești bune.
Pentru cei care nu-și aduc aminte de planul economistului sovietic Emil Borisovici Valev: prin 1964, susnumitul lansa ideea unui complex economic interstatal – sud-estul României, Basarabia, sudul Ucrainei și nordul Bulgariei urmau să se transforme într-o uriașă fermă agricolă. Au sărit atunci ca arși comuniștii români, apărând revoluția industrială a poporului în plină orgie a economiei de comandă. În esență este vorba de o revoltă generată de condamnarea la subdezvoltare, la non-relevanță a României; de o politică de negare a dreptului la independență economică și națională, generată în scopuri de dominație și interese de-a dreptul coloniale.
Un prieten din capitală observa că nu putem avea o judecată simplistă, că de fapt Bucureștiul (comunitatea locală) suportă cheltuialile cu toate instituțiile centrale. Noi – membrii MDM – nu credem că e așa. Însă pentru a evita luptele fratricide avem o propunere. Ca să luăm de pe capul bucureștenilor „povara” atâtor instituții centrale avem o soluție rațională și etică: le delocalizăm.
