fanatik.ro / Tactica adoptată de Vladimir Putin în război aminteşte de lagărele naziste: “O modalitate brutală de a schimba un regim politic”. Buchenwald – 1945 vs. Ucraina – 2022

La 11 aprilie 1945, americanii au eliberat lagărul de exterminare de la Buchenwald. Este un moment de comemorare, dar lagărele de exterminare sunt expresia terorismului de stat, practicat și în societatea contemporană, mai ales sub tutela liderului de la Kremlin.

Istoricul Dorin Dobrincu: „Putin folosește terorismul de stat în Ucraina, dar fenomenul s-a petrecut în interiorul Federației Ruse, timp de două decenii!”

Cine uită istoria este tentat să o repete. Atrocitățile comise de naziști sunt similare celor comise de alte sisteme totalitare, iar ceea ce se întâmplă astăzi sub „bagheta” „dirijorului” de la Kremlin stă mărturie. Probabil că nu există o ocazie mai bună decât cea a comemorării victimelor Holocaustului din lagărul de concentrare de la Buchenwald, pentru a observa similitudinile dintre cele două mecanisme de exterminare în masă…

Istoricul Dorin Dobrincu, cercetător la Institutul „A.D. Xenopol” din Iași, consideră că terorismul de stat mai este prezent, în zilele noastre, dincolo de context, deoarece nu discutăm doar despre criteriile etnice, precum în perioada celui De-Al Treilea Reich.

„Terorismul de stat  nu a fost utilizat doar în secolul XX, ci și la începutul secolului XXI. Este o modalitate brutală pentru a pune în practică schimbări politice, sociale și etnice radicale. Îl găsim în Coreea de Nord, în Orientul Mijlociu sau Africa de Nord și/sau subsahariană. Acum, îl vedem folosit de Rusia lui Putin în Ucraina, însă l-am observat și în interiorul Federației, în ultimele două decenii”, a declarat Dorin Dobrincu, în exclusivitate pentru FANATIK.

 Frank-Walter Steinmeier
Președintele Germaniei, Frank-Walter Steinmeier, în vizită la Memorialul de la Buchenwald (sursa hepta.ro)

Secolul XX a fost „secolul lagărelor”

Totuși, până la a ajunge la zilele noastre, este necesară o călătorie în istorie. Istoricul Dorin Dobrincu a argumentat, în acest sens, prin faptul că  „Secolul XX a fost și „secolul lagărelor”. Într-adevăr, au existat o mulțime de centre de încarcerare a prizonierilor politici, a unor grupuri etnice, sociale și religioase, în general a celor considerați indezirabili. „Printre cele mai cunoscute la nivel internațional rămân lagărele create de comuniști și de naziști”, a argumentat istoricul.

După preluarea puterii în Rusia Sovietică, prin lovitura de stat din 1917, bolșevicii au instituit și extins un sistem de lagăre, cunoscut sub acronimul său, Gulag. Milioane de oameni au ajuns acolo, unde au avut parte de tratamente extrem de brutale, nenumărați găsindu-și sfârșitul în gropi comune.

„România, o țară cu un extins sistem concentraționar”

„Ajungerea naziștilor la putere în Germania, în 1933, a făcut posibilă apariția unui sistem concurent de lagăre, extins din 1939 în Europa ocupată, în care au ajuns alte milioane de oameni. Unele lagăre germane s-au remarcat prin specializarea lor în exterminarea unor grupuri identificabile potrovit criteriilor rasiale. Este vorba despre evrei și rromi. Și unii dintre sateliții celui de-al Treilea Reich au avut lagăre, pe care le-au administrat independent”, a continuat cercetătorul.

Dorin Dobrincu a menționat faptul că „victimele au fost numeroase, cum a fost cazul, spre exemplu, în teritoriile administrate de România, Ungaria sau Croația. În perioada postbelică, sistemul lagărelor de inspirație sovietică a fost preluat și în țările din estul Europei, apoi din Asia, Africa și America Latină, unde au fost instalate regimuri comuniste. România a fost una dintre aceste țări, cu un extins sistem concentraționar”.

Vladimir Putin, produsul cel mai vizibil al terorismului de stat

Am dorit, însă, să revenim la terorismul statal sovietic, de tipul „Siberia, prezent și în zilele noastre, mai ales în perioada războiului din Ucraina. Și aici, fenomenul are o adâncă rădăcină în trecut…

„Rusia are o lungă tradiție a terorismului de stat. În ultimii ani ai Uniunii Sovietice, dar în mod special după prăbușirea acestei forme a Imperiului, au existat demersuri în interiorul societății ruse, pentru distanțarea de moștenirea represivă, teroristă, a statului. A existat o dezbatere publică, au fost deschise arhivele, au fost reabilitate numeroase victime condamnate în timpul regimului comunist, s-au deschis muzee, au fost realizate expoziții”, a explicat interlocutorul nostru.

Totuși, respectiva deschidere a fost una de suprafață și mai ales temporară, susținută de o parte redusă a societății, o alta mai consistentă refugiindu-se în nostalgii sovietice, „în vreme ce în spate moștenitorii direcți ai KGB și ai birocrației sovietice se adaptau vremurilor, își impuneau și își consolidau controlul asupra instituțiilor și economiei, confiscau spațiul public. Putin este produsul cel mai vizibil al acestui sistem”.

„Ceea ce se întâmplă în Ucraina de o lună și jumătate, dar cu rădăcini mult mai adânci, chiar dinainte de martie 2014, este o manifestare a terorismului de stat rusesc, exportat în afara Federației. „Denazificarea” și „deucrainizarea” Ucrainei sunt cuvinte menite a camufla epurări politice, etnice și identitare la scară largă”, a declarat intervievatul FANATIK.

Istoricul a argumentat, în acest sens: „Putin și ideologii săi neagă existența unei identități ucrainene, a națiunii ucrainene și implicit a dreptului acesteia de a-și alege singură calea pe care vrea să o urmeze din punct de vedere al modelului politic, al dezvoltării societății și al alianțelor internaționale”.

Putin - Hitler
Vladimir Putin & Adolf Hitler, un colaj sugestiv (sursa hepta.ro)

O comparație necesară între „denazificatorul” de la Kremlin și Adolf Hitler

Pentru că discuția a pornit de la comemorarea victimelor de la Buchenwald, am dorit să aflăm dacă se poate face o paralelă între regimul nazist și regimul Putin, pentru că liderul de la Kremlin tot aduce în discuție teza… „denazificării”.

„Comparația este necesară și pentru a înțelege ceea ce se întâmplă, la un moment dat, în diverse părți ale lumii, sau fie și numai într-o țară. De asemenea, comparația este utilă și pentru a înțelege asemănările sau diferențele între anumite epoci istorice sau regimuri politice. Sunt mai degrabă prudent în privința paralelei între regimul nazist și cel putinist, pentru că avem de-a face cu un context schimbat, cu țări diferite, cu populații diferite. În același timp, există și unele asemănări”, este de părere istoricul.

Acesta a subliniat: „Atât Hitler, cât și Putin și-au pregătit societățile pentru război, pentru expansiune, au considerat că germanii, respectiv rușii sunt victimele unei conspirații internaționale, au atacat democrația liberală, și-au demonizat adeversarii, naziștii în special pe evrei, putiniștii pe ucraineni. Toți au utilizat teroarea ca instrument de guvernare”.

Interlocutorul nostru susține că Adolf Hitler s-a considerat un personaj excepțional, care avea un destin de îndeplinit, anume construirea unui nou imperiu german, care să domine lumea sau cel puțin o mare parte a ei. Timpul exercita o presiune asupra lui.

„Avea 50 de ani când a izbucnit ceea ce a astăzi numim Al Doilea Război Mondial și a sfârșit la 56 de ani, atunci când și-a tras un glonț în cap, lăsând în urmă o Germanie în ruine și o mare parte din Europa asemenea, dar mai presus de toate munți de cadavre. Putin pare a se considera și el un personaj providențial, care are menirea de a restaura imperiul rus. Ne-a avertizat de multă vreme că are un plan, chiar dacă nu i se vedea decât conturul. Se spune că și asupra lui vârsta exercită o presiune, de vreme ce are 70 de ani”, a remarcat partenerul nostru de dialog.

Naționaliști ruși
Regimul lui Vladimir Putin, adulat de naționaliștii ruși (sursa hepta.ro)

Masacrele din Ucraina, sub lupa componenței etnice

Una dintre întrebările care trebuie să-și găsească răspunsul, în aceste zile fierbinți, este dacă putem discuta și despre o componentă etnică, inclusiv în privința masacrelor din Ucraina, și mai ales care sunt rădăcinile istorice ale acesteia.

Totuși, Dorin Dobrincu este de părere că „în acest moment, nu deținem date privind îndreptarea masacrelor preponderent contra etnicilor ucraineni. Ținând cont de procentul mare de etnici ruși în zonele principale în care s-au purtat ostilitățile, mai ales acolo unde au avut loc bombardamente, presupun că victimele civile reflectă și această realitate demografică”.

„Aș observa că statele nu sunt, cu puține excepții, omogene din punct de vedere etnic. Spre exemplu, Federația Rusă are o majoritate rusă, însă există mai mult de 160 de grupuri etnice, atât în partea europeană, cât și în cea asiatică. Există în Rusia și un număr important de etnici ucraineni. Ucraina are și ea numeroase grupuri etnice, inclusiv o semnificativă populație vorbitoare de limbă rusă, în special în regiunile din est și sud, dar și în capitala statului, Kiev”, a precizat istoricul.

Intervievatul nostru a remarcat faptul că statul rus moscovit a avut o politică expansionistă permanentă, începând din secolul XIV, ceea ce l-a și dus la un moment dat până la Vistula și Prut în vest și până pe țărmurile Pacificului în est. A fost în mare parte un imperiu centralizat, avându-i pe ruși drept grup etno-cultural dominant. Au existat și anumite forme de autonomie, însă sub atentul control al Moscovei sau Sankt Petersburgului, în funcție de perioada istorică.

De la „Revoluția portocalie”, la „EuroMaidan”

„Moscoviții au pretins multă vreme că velikorușii (rușii mari, rușii propriu-ziși), malorușii (rușii mici, ucrainenii) și bielorușii (rușii albi) constituiau părți ale aceleiași națiuni ruse. În perioada sovietică, a fost acceptată existența unei națiuni socialiste ucrainene, parte a marii patrii a Sovietelor. După dezmembrarea URSS, Ucraina a rămas o vreme legată destul de strâns de Rusia, „fratele mai mare”. Însă puterea de atracție a Occidentului s-a dovedit mult mai puternică, din punct de vedere civilizațional, economic și politic”, a adăugat Dobrincu.

Istoricul a remarcat faptul că schimbările din Ucraina ultimelor două decenii nu aveau cum să „placă elitei putiniste de la Kremlin”. „Rușii au încercat manevrarea pe liniile interioare, cum ar spune militarii, însă fără succes. Manifestările de independență politică ale ucrainenilor s-au manifestat mai întâi prin „Revoluția Portocalie”, ulterior prin EuroMaidan”, a argumentat Dorin Dobrincu.

Acesta a adăugat că „reacția rusă s-a concretizat printr-o agresiune deschisă și prelungită, prin ocuparea Crimeii și a unei părți a Donbasului, iar acum prin acest război extins și de o intensitate nemaivăzută în Europa după cea de-a doua conflagrație mondială”.

Epurare etnică, în zonele ocupate de ruși?

Evident, opinia publică este interesată de felul în care sunt tratați prizonierii de război ucraineni și mai ales de locul în care sunt duși civilii capturați de ruși. Așa numitele „convoaie umanitare” reînvie imaginea lagărelor din Siberia, astfel că subiectul este unul extrem de important.

„De la începutul războiului din Ucraina, aproximativ opt milioane de oameni și-au abandonat casele. Dintre aceștia, peste patru milioane au plecat în țările din Uniunea Europeană, inclusiv în România. Alții și-au găsit adăpost în Republica Moldova, țară non UE. Aproape jumătate de milion de cetățeni ucraineni au fost evacuați pe teritoriul Federației Ruse. Probabil unii au plecat de bunăvoie, fie din simpatie pentru cauza rusă, fie pentru că voiau să se pună la adăpost. Însă alții par să fi fost forțați să plece spre est”, a explicat interlocutorul nostru.

„Regimul acestor refugiați nu este deloc bun. Li s-au confiscat telefoanele și laptopurile, nu mai pot comunica cu familiile și cunoscuții lor, au fost rupți de lume. Nu e exclus ca în zonele ocupate de ruși să aibă loc și o epurare etnică, prin alungarea sau mutarea în alte locuri a oamenilor loiali Ucrainei, indiferent de originea lor etnică. Dislocările de populație au o tristă tradiție în istoria Rusiei”, a detaliat istoricul.

Vladimir Putin zid
Liderul de la Kremlin, imortalizat pe un zid, de susținătorii săi (sursa hepta.ro)

Vladimir Putin, criminal de război? Bucea, Irpin, Borodianka, Makariv și Kramatorsk, „teatrele” ororii

Marea provocare a momentului este legată de întrebarea dacă Vladimir Putin este sau nu criminal de război. Dincolo de racțiile sentimentale, are cuvântul rațiunea.

În acest sens, Dorin Dobrincu a precizat: „Războiul se manifestă în multe feluri. Inițial ne-a atras atenția ceea ce se întâmplă pe câmpul de luptă, cu distrugeri masive și cu pierderi umane incredibile. Însă există și un război economic, precum și un război informațional și/sau propagandistic”.

„Primul care a folosit cuvinte tari în legătură cu războiul din Ucraina a fost Vladimir Putin. Pentru a justifica invazia, el a vorbit despre un „genocid” pus la cale de ucraineni, contra populației ruse din Donbas. Apoi, a vorbit despre „naziștii” și „drogații” de la Kiev, așadar despre necesitatea denazificării Ucrainei”, a continuat specialistul.

Cercetătorul a amintit și faptul că, în respectivul context, reacțiile ucrainene și occidentale nu au întârziat să apară. S-a vorbit despre crime de război comise de ruși prin bombardamente cu artilerie, aviație și rachete, dar și despre execuții comise contra civililor în diverse localități ucrainene.

„Președintele american Joe Biden l-a etichetat drept „criminal de război” pe Vladimir Putin, la jumătatea lunii martie. În ultimele două săptămâni, după retragerea trupelor ruse din preajma Kievului, au apărut dovezi tot mai solide privind uciderea unui număr mare de civili ucraineni de către militarii ruși. Bucea, Irpin, Borodianka, Makariv și Kramatorsk sunt doar câteva dintre „teatrele” ororii”, a declarat Dobrincu, pentru FANATIK.

„Crimele rămân crime, inclusiv când sunt comise în numele statului”

Cu siguranță, dacă discutăm despre terorism de stat și despre statutul de criminal de război, ne întrebăm dacă liderul de la Kremlin se poate înscrie în ambele categorii…

Istoricul intervievat este ferm și din acest punct de vedere: „Ceea ce știm sigur până acum este că Vladimir Putin a ordonat personal „operațiunea militară specială” din Ucraina. El refuză să vorbească despre război, dar asta se întâmplă acolo de o lună și jumătate. Așadar, liderul de la Kremlin este direct responsabil de invazie!”.

„Chiar dacă Putin nu a ordonat personal militarilor ruși uciderea civililor ucraineni, este dincolo de orice dubiu că el este direct responsabil pentru această spirală a violenței”, a continuat interlocutorul nostru.

Dorin Dobrincu este de părere că folosirea etichetelor de „naziști” și „drogați” la adresa ucrainenilor, negarea identității de grup a celor din urmă au fost forme de demonizare a adversarului de către propaganda putinistă.

„Aceasta a prins la o parte consistentă a populației din Rusia, din câte ne dăm seama, cu atât mai mult la trupele trimise pe front. Violența extremă contra civililor își găsește mereu justificări comode, însă crimele rămân crime, inclusiv atunci când sunt comise în numele unui stat”, a încheiat Dorin Dobrincu.

Dorin Dobrincu
Istoricul Dorin Dobrincu (sursa arhivă personală)

Dorin Dobrincu, expert în analiza dictaturii comuniste

Dorin Dobrincu este istoric, cercetător la Institutul de Istorie „A.D. Xenopol” din Iași, Academia Română – Filiala Iași, încă din anul 1995. A fost expert al Comisiei Prezidențiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România (2006) și director general al Arhivelor Naționale ale României (2007-2012). Este membru fondator al Mișcării pentru Dezvoltarea Moldovei (www.miscareamoldova.ro), o asociație extrem de activă în plan regional, ale cărei obiective principale sunt promovarea intereselor regiunii pe agenda națională și reconstrucția coeziunii teritoriale, a identităţii și solidarității regionale în jurul unor proiecte de dezvoltare majore.

articol de Andrei Dicu, apărut în fanatik.ro, 11 aprilie 2022

Leave a Reply

Your email address will not be published.