#VOCILEMOLDOVEI În vama Siret

de Dorin Dobrincu

Organizații civice, biserici, voluntari, instituții, donatori, oameni din diverse locuri ale României s-au mobilizat pentru ajutarea cetățenilor ucraineni care fug din calea războiului declanșat de Putin.

Ieri după-amiază l-am cunoscut – prin intermediul lui Alexandru – pe Mihai. Împreună am fost la vama Siret cu ajutoare donate de ieșeni. O decizie rapidă, într-un context în care toate par să se deruleze intr-un ritm amețitor. Pe drum a început să lapovițeze.

La circa 24 de km de Suceava, într-o benzinărie, am întâlnit un ucrainean cu care am intrat în vorbă. Se vedea că era foarte obosit, însă calm și coerent. Era împreună cu soția și trei copii foarte mici. Plecaseră din Dnepropetrovsk chiar din prima zi de război, 24 februarie. Străbătuseră Ucraina spre Vest, intraseră în Republica Moldova, apoi în România. Voiau să ajungă la Suceava. Nu știau ce aveau să facă, dacă să ceară azil la noi ori să plece mai departe, spre o altă țară UE.

Nu se putea intra cu mașina în vama Siret, așa că ajutoarele le-am predat Pompierilor/IGSU, la circa 3,5 km de punctul vamal, cum făceau și alții veniți din toată țara cu același scop. După ce se umplea un camion, bunurile erau depuse într-un depozit din apropiere.

Polițiștii aflați în zonă dădeau explicații dacă erau întrebați sau dacă vedeau că te uiți în jur, în căutarea a ceva. Am văzut o singură patrulă militară, probabil chiar poliție militară.

Microbuze conduse de voluntari asigurau transportul spre și dinspre Vamă. Ne-am făcut drum până acolo. În acel moment – 19:30 – erau refugiați care veneau dinspre vamă, însă mult mai mulți în corturile din apropiere. Alții erau deja găzduiți în orașul Siret sau în alte localități din județul Suceava. Tot așa cum alții sunt în județul Botoșani sau în alte județe. Am văzut mai ales femei, copii, bărbați puțini. Unii vorbeau românește, alții doar ucraineană sau anegleză. Erau prezenți translatori de ucraineană.

În apropiere erau reprezentanții unor asociații umanitare și civice, Biserici (ortodoxă, evanghelice), Crucea Roșie, Semiluna Roșie, care împărțeau mâncare și ceai. Câteva televiziuni românești și străine (una părea a fi turcă) aveau reporteri și cameramani în apropiere.

Mâncare există tot timpul, suficientă și de bună calitate. Mănușile și ciorapii se epuizează foarte repede. Oamenii au plecat de acasă când vremea era relativ călduroasă, însă între timp s-a răcit, ninge, umezeala pătrunde în oase.

Ne-am întors acasă după miezul nopții. Noi aveam unde să ne întoarcem. Oamenii care vin dinspre Ucraina pleacă în necunoscut.

Leave a Reply

Your email address will not be published.