Ziarul de Iași: Unirea şi Piaţa

24 ianuarie e o zi ce trebuie sărbătorită! Însă, nu doar antrenându-ne în Hora Unirii. 24 Ianuarie 1859 e o discontinuitate majoră în evoluţia noastră teritorială şi identitară, un eveniment marcant, fără îndoială, dar unul ce a avut un dublu efect. 

Prin iniţierea confederaţiei Principatele Unite s-a creat o entitate teritorială mai puternică, punându-se pe baze solide şi construcţia identităţii naţionale, dar, în acelaşi timp, s-au creat şi premisele apariţiei unor dezechilibre economice şi teritoriale, dintre Moldova şi restul României. Acestea au devenit vizibile încă din statisticile finalului de secol al XIX-lea, acutizându-se în contemporaneitate.

George Ţurcănaşu este lector doctor
la Departamentul Geografie
din cadrul Facultăţii de Geografie şi Geologie,
Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi

Un ochi plânge, altul râde

Nu odată am fost certaţi de către cetăţenii veniţi în Piaţa Unirii în ultimii 4-5 ani, de când asociaţile pro-autostradă şi pro-dezvoltare au ales momentul acesta şi pentru a-şi exprima nemulţumirile faţă de un Centru care ignoră necesităţile teritoriilor din ce în ce mai marginalizate ale României. Aşa cum Piaţa aparţine lor, mulţumiţilor, ar trebui să aparţină şi nouă, nemulţumiţilor. Nimeni dintre aceştia din urmă nu contestă importanţa momentului şi statul, ci doar modul în care acesta e administrat în prezent. Centralismul a devenit istorie în majoritatea statelor membre ale UE, ce au optat să evolueze descentralizând instituţii şi funcţii teritoriale, conform principiilor dezvoltării policentrice. La noi, pare a fi ultima redută a acestui mod de guvernanţă teritorială.

Unire-n cuget şi…

Unire-n cuget şi… minţiri! a fost titlul manifestului ce a stat la baza acţiunii de anul acesta din Piaţa Unirii, ce a fost organizată de trei asociaţii: Mişcarea pentru Dezvoltarea Moldovei, Împreună pentru A8 şi Reset. Puţini participanţi, pentru a respecta regulile impuse de timpurile pandemiei; toţi cuminţi, cu măşti, din alea agreate, cu dezinfectant în buzunare; mai multe elemente de iconografie (bannere şi steaguri).

Piaţa Unirii a aparţinut dimineaţa, între 8,30 şi 10,30, doar membrilor si simpatizanţilor asociaţiilor civice. Şi încă un lucru foarte important: acţiunea celor trei asociaţii nu a fost nici contra-manifestaţie, nici manifestaţie anti-AUR, aşa cum au „apreciat” puţinele surse media ce ne-au dat atenţie, ci doar un mod, devenit tradiţional, de a ne manifesta nemulţumirile faţă de guvernanţa de la Centru şi faţă de discriminarea la care e supusă regiunea noastră. Fără îndoială, nu puteam să ignorăm manifestaţia cea mare. Două dintre zecile de bannere aveau trimitere către noţiunile de extremism şi fascism, fără însă a le asocia cu vreo formaţiune politică. Dacă membrii şi simpatizanţii AUR, ce au „năvălit” peste noi cam pe la ora 10,30, s-au simţit lezaţi, e doar treaba lor.

În rest, cerneala buclucaşă aruncată de neica nimeni în faţa lui Simion a acoperit mediatic orice altceva s-a petrecut în Piata Unirii.

… minţiri! (sau programul de… glumă despre „separatism” al domnului Simion)

Pe 24 ianuarie, singurele prezenţe în media centrală a manifestării celor trei asociaţii l-au avut ca sursa pe George Simion, invitat să vorbească la două dintre televiziunile importante din Bucureşti, unde l-a catalogat ca „separatist” pe fostul său profesor – Dorin Dobrincu (membru şi preşedintele MDM).

Înţeleg că George Simion […] a acuzat mişcările prodezvoltare, pe mine în mod particular, de „incitare la separatism teritorial”. I-aş aminti d-lui Simion că descentralizarea şi regionalizarea nu înseamnă separatism, ci eficientizare administrativă sau, dacă vreţi, aplicarea principiului subsidiarităţii, valabil în Uniunea Europeană. Pentru cine nu ştie, nu doar în Germania, Italia sau Spania se aplică de bune decenii aceste principii, ci şi în ţări altădată centralizate, precum Franţa şi Polonia. Iar acestea sunt ţări fie motoare ale economiei europene, care atrag milioane de europeni din Est, inclusiv români, fie care au cunoscut o dezvoltare remarcabilă, chiar dacă au pornit de la un nivel destul de apropiat de al României (de văzut cazul polonez). (Dorin Dobrincu, Ce s-a văzut astăzi în Piaţa Unirii din  Iaşi. Şi un post-scriptum)

Aş reaminti că tocmai românul verde ce descrie itinerarii naţionaliste prin întreaga Românie a avut el însuşi un episod „separatist”. Pe la jumătatea lunii octombrie, anul trecut, George Simion a declarat într-un interviu pentru Euronews că militează pentru unirea Moldovei [Republica Moldova, n.r.] cu România (nu e nici o noutate aici!) şi că noul stat ar putea să se numească Statele Unite Române şi să aibă capitala la Braşov (!).

Surpriza e mare, mai ales dacă ne uităm în programul AUR. Plecând de la caracteristicile statului conforme Constituţie – România este stat naţional, suveran şi independent unitar şi indivizibil, AUR acuză că suveranitatea statului român este încălcată şi atacată de actualele forţe politice care încearcă să impună forme de federalizare internă sau externă.

Să-mi fie cu iertare, chiar despre federalizare pare a vorbi domnul copreşedinte în interviul cu pricina!

Poate fi vorba doar despre un simplu compromis necesar realizării unirii sau domnul Simion chiar ar susţine măcar regionalizarea, dacă am scoate din context eventuala unire? Oricum, îmi vine greu să cred că membrii sau simpatizanţii AUR vor putea bascula cu atâta uşurinţă direct de la un naţionalism lipsit de temei, de secol al XIX-lea, dintr-o zonă conservatoare şi retrogradă, către federalism şi construcţia unei Românii policentrice.

Epilog

Din orice perspectivă am privi lucrurile, manifestaţia AUR a fost cea care s-a suprapus peste acţiunea asociaţiilor prodezvoltare din Piaţa Unirii, loc în care acestea îşi manifestă nemulţumirile de mai mulţi ani încoace, exact pe data de 24 Ianuarie.

Din perspectiva mea, o manifestaţie liniştită (şi devenită deja tradiţională) a asociaţiilor a fost un plus şi pentru cei de la AUR. De ce? Pentru că nu au venit să facă… ceea ce au făcut într-un oraş inert. Iaşul a demonstrat încă o dată că e un oraş viu şi activ, aşadar; cu oameni mulţumiţi, cu oameni nemulţumiţi, cu spirit critic sau fără.

de George Țurcănașu; articol apărut în Ziarul de Iași, 27 ianuarie 2022

Leave a Reply

Your email address will not be published.